M-ai tarat in lumea ta iar trupu-mi plange,
M-ai lasat sa zac in propria-mi balta de sange.
Strigam catre tine, imi strigam iubirea,
Dar tu zambeai, citindu-mi gandirea.
Apoi deoarece nu era indeajuns pentru tine,
Ai inceput sa sfasii fiecare parte din mine.
Rupeai din mine cu atata pofta…
Insa eu rezistam, pentru o prietenie anosta…
Pan-acum, ma aparai de tine,
Acum insa nici sange nu-mi curge prin vine.
M-ai distrus, m-ai rovinat in tacere,
Asteptand sa spun un cuvant de miere.
M-ai omorat si m-ai pus deoparte,
In locul tacut, cu mii de trupuri moarte.
Dar azi vi la mine, imi stai pe mormant,
Acum “Te iubesc” imi spui plangand.
De-as putea sa ma inalt, numai cat un brad,
Te-as trage cu mine, sa ardem in Iad.
Sa arzi atat cat demonii sa planga!
Sa las din mine durerea sa curga.
Eternitate ai vrut? Eternitate-mpreuna
Sa strigam durerea la cer si la Luna!
Sa fi sfasiat asa cum am fost si eu,
Sa-ti urli rautatea langa mine mereu…
Si daca-ntr-o zi ma voi putea intorce,
Iti jur, iti promit, o lacrima nu voi mai stoarce…
0 COMENTARII:
Trimiteți un comentariu
WTF? N-ai nimic de zis?